Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, cel care a fost … sau „La moartea unui mare teolog”

       Iată c-a fost să se-ntâmple să ne părăsească acest mare teolog si cleric ortodox român, Bartolomeu Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, jud. Vâlcea; d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca) care a îndeplinit rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, fiind de asemenea un cunoscut scriitor, poet si dramaturg al literaturii românesti contemporane.

       Daca mai îngăduia Dumnezeu putin, ne-am fi bucurat de aniversarea în luna martie a unei vârste rotunde de 90 de ani …

       Am aflat că, încă pe băncile scolii fiind, se afirmă în literatură făcându-si debutul în anul 1936 la revista “Vremea”, apoi la revista “Dacia Rediviva”, al cărei redactor principal a si fost. A colaborat apoi la revistele: “Gazeta Literară”, “Luceafărul”, “Magazin Istoric”, “Ateneu” si altele. Publică de asemenea în revistele centrale bisericesti, “Glasul Bisericii”, “Mitropolia Olteniei”, buletinul si calendarul “Credinta” din Detroit, “Renasterea” de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). 

       Ca dramaturg, trebuie să mentionăm dramele: “Miorita” (1966); “Mesterul Manole” (1968); “Du-te vreme, vino, vreme!” (1969); “Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii-1969); “Steaua Zimbrului” (1971); “Poeme cu măsti” (1972), si faptul că-n anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 1982 obtine Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.

          Activitatea sa literară a fost completată cu volumele de poezii: “Geneze” (1971); “Istorii agrippine” (1976); “File de acatist” (1981); Anamneze” (1984); “Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992); “Poezie religioasă românească modernă” (1992).

          Si, de parcă toate acestea nu sunt destule ca să întregească activitatea sa literară, publică si volumele de proză si de eseuri: “Greul Pământului” (1982), “Rotonda plopilor aprinsi” (1983), albumul “Cerurile Oltului” (1990), “Amintirile peregrinului Apter” (1991), romanul exotic “Străinii din Kipukua” (1979) si multe altele.

          Acestei activităti literare deosebit de bogate i se va adăuga una de exceptie, si anume diortosirea si adnotarea Sfintei Scripturi, după Septuaginta, într-o limbă frumoasă si curgătoare, operă care i-a solicitat peste zece ani de muncă de ocnas, după cum singur marturiseste (diortosire – din lb. greaca - este un arhaism în cărtile de cult si înseamnă, literal, a îndrepta si adapta o traducere preexistentă a textului). Biblia aceasta, tipărită în anul 2001 a devenit si editia jubiliară a Sfântului Sinod.

         Am facut o simplă căutare pe Google cu „Biblia – versiunea Bartolomeu Valeriu Anania” si răspunsurile pe care le-am gasit au fost de … stoc epuizat. Însa am avut bucuria să gasesc si un site cu „Sfânta Scriptură – versiunea Anania”  on line: < http://dervent.ro/biblia.php>.

          Tinând seama de meritele sale literare, dar si de cele de om al bisericii, Academia Română l-a ridicat la înalta denmitate de Membru de Onoare, în noiembrie 2010.

          Trebuie să amintesc aici un extras din cuvântul său la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitătii de Medicină si Farmacie “Gr. T. Popa” Iasi (13/05/2009):

 text_1_savantii si geneza lumii

 text_2_savantii si geneza lumii

 text_3_savantii si geneza lumii

           Transpare din acest text marea sa eruditie si deosebita sa putere de cunoastere. Împreună cu Părintele Dumitru Stăniloaie, cu care s-a cunoscut înainte de a face puscărie (pe urmă si-n închisoarea din Aiud, unde a fost încarcerat peste 6 ani pentru “uneltire contra ordinii sociale”) si cu Părintele Constantin Galeriu, formează grupul de mari teologi si duhovnici pe care i-a avut ortodoxia română. Acestora l-i se alătură desigur alti mari duhovnici si amintesc doar pe Părintele Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop, pe Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus si pe Părintele Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol.

           De la Antim Ivireanul încoace, literatura română n-a avut în scriptele sale si un scriitor mitropolit precun Bartolomeu Valeriu Anania. Interesant este destinul său de scriitor. El avea să fie călugărit chiar la Mănăstirea Antim cu numele de Bartolomeu, la 2 februarie 1942. Mai exact, Antim Ivireanul este ctitorul mănăstirii. De mentionat că Antim Ivireanul a fost numit la 16 martie 1705 episcop de Vâlcea, acolo unde s-a născut în 18 martie 1921 Valeriu Anania. Apoi, încă o coincidentă, Antim Ivireanul, la 28 ianuarie 1708, a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în functie pe 22 februarie al aceluiasi an. Barolomeu Valeriu Anania, la 2 martie 2006, a fost ridicat la rangul de mitropolit. Se observă că datele zilelor de instalare aproape coincid si, tinând cont de cele aratate anterior, se poate susţine liniştit că Antim Ivireanul, georgian sau gruzin, i-a fost călăuză în viată!

          Există si niste înregistrări deosebite pe internet ale minunatei „doamne  a interviului” din Televiziunea Română, realizatoarea Eugenia Vodă:

 <http://video.crestinortodox.ro/iO5MZmENkvH/IPS_Bartolomeu_Valeriu_Anania_in_emisiunea_Profesionistii.html>,

<http://www.talkradio-usa.com/tag/Bartolomeu+Anania,+profesionistii>

sau <http://wn.com/eugeniavoda>.

          Noapte linistită

Noapte linistită, noapte desfătată,

Nasti în toată vremea ce-ai rodit odată.

Steauă călătoare, lenesă’n amiezi,

Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi

Si mi-o urci în tindă, lumea s’o cuprindă

Ca o nestemată prinsă pe oglindă.

Cine te citeste, cine mi te-arată,

Noapte linistită, noapte desfătată?

Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut

Si pe la’nceputul cronicii te caut,

Mintea să mi-o stâmpar, cum de încăpusi

În măsura vremii dintre doi tărusi?

Umblu’n cartea toată, esti mereu în carte.

Foaia te desparte, fata nu te’mparte.

Îmi surâzi din slova paginii deschise

Si din tot cuprinsul filelor nescrise,

Zilnic dăruindu-mi viata pintenoagă,

Ca o rugaciune scrisă pe zaloagă.

Si cântari de leagăn cânti ca si-a altădată

Tot atât de vie si adevarată,

Limpede’n vecie, limpede’n clipită,

Noapte minunată, noapte linistită!

Bartolomeu Valeriu Anania

(Calendarul „Credinta”, 1967)

           La „încheierea activitatii sale in această lume”, omul care a fost Bartolomeu Valeriu Anania, poate să rostească, precum Bătrânul Simeon, rugăciunea de adorare a Cuvântului întrupat: “Acum slobozeste-n pace pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei … lumina spre descoperirea neamurilor”, mai ales că ceremonia de înhumare va avea loc după sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, si-n ziua Sfântul si Dreptul Simeon si Sfânta Prorocită Ana (03/02/’11).

          Dumnezeu să-l odihnească si să-l numere în rândul dreptilor, ca lider spiritual de necontestat al Bisericii Ortodoxe Romane!

P.S.  Pentru cei doritori să cunoască datele sale biografice, atasez aici un fisier. <ips-bartolomeu-cronologie>

About SiMons

Sunt nascut in deceniul 50 al secolului trecut, intr-o veche regiune a Romaniei.
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s