„Victory Day” in Egypt
Toată lumea a urmărit cu emotie această trecere de la «revolutia egipteană», la «demisia lui Mubarak» si acum, pe toate canalele de stiri, urmărim «celebrarea căderii lui Mubarak». Toate acestea s-au întâmplat la sfârsitul celei de-a 18-a zi de demonstratii pentru democratie în Piata Tahrir (Piata Libertătii) din Cairo (capitală, cu o populatie între 16 si 20 de milioane de locuitori) si după ce, cu doar 18 ore înainte, seful statului Hosni Mubarak declara că nu demisionează. Se pare că acest numar 18 i-a fost nefast, după ce a stat la putere aprox. 30 de ani, din 14 oct. 1981.
Există niste coincidente interesante cu România în Revolutia din Egipt, tară cu o populatie de 87 milioane de locuitori si cu o medie de vârsta foarte tânără. Denumirea, Piata Libertătii (Tahrir Square), mă duce cu gândul la piata cu acelasi nume din Timisoara –aici am auzit, la mică distantă de mine, primele focuri de armă în 1989–, începutul demonstratiilor si luptele cu fortele de politie au fost la fel, însă evolutia ulterioară a evenimentelor a fost alta. Armata a rămas NEUTRĂ si se vede că egiptenii au învătat ceva din Revolutia Română. Armata i-a protejat în timpul demonstratiilor pasnice care au urmat până în această fericită zi pentru ei, de 11 februarie 2011.
Se poate spune acum că-n Egipt a fost o combinatie (cel putin intresantă, dacă nu curioasă …) între Revolutia din Timisoara si Piata Universitătii din Bucuresti. Demonstrantii egipteni s-au rugat la Allah, unul lângă altul, fiecare pe covorasul lui, nu si-au pierdut speranta si până la urmă le-a reusit!
Schimbarea de dinastie politică s-a făcut după modelul revolutiilor din Estul Europei în 1989. Cum putini mai cred azi, că-n Estul Europei chiar au avut loc revolte populare si nu miscări instrumentate de servicii secrete si de cancelarii straine, e probabil ca acelasi scenariu să se aplice si-n acest caz. Marea întrebare care se pune, este, cine pierde si cine câstigă de pe urma tensiunilor din Egipt?
S-a scris în presa ultimelor zile că zguduirea regimului Mubarak, aliat traditional al americanilor, ar afecta teribil Washingtonul, dar si Israelul, care întretine relatii cordiale cu Egiptul, spre deosebire de alte state arabe.
Teoretic, am putea considera că unul sau mai multi jucători politici de anvergură vor să dea o lovitură SUA, prin eliminarea lui Mubarak, cu atât mai mult prin schimbarea lui, eventual cu un fundamentalist islamic. Este posibil asa ceva, dar la fel de bine am putea asista la o miscare orchestrată chiar de administratia Obama. Ce ar avea de câstigat actulul lider american?
Probabil că cel mai mare câstig ar fi intimidarea profundă a Israelului, pe care perspectiva pierderii aliatului egiptean îl ingrozeste, pentru că l-ar lăsa mult mai vulnerabil în fata lumii arabe. Avertizând discret Israelul că ar putea avea asemenea probleme, Obama poate “calma” puternicul lobby evreiesc din SUA, care îi face zile negre de multă vreme. Presedintele american a venit la putere, se stie, cu un mesaj mai putin belicos decât predecesori ai săi; dl. Obama pare decis mai degrabă să îmbunătătească relatiile cu lumea arabă, cu China ori chiar cu Venezuela, lucru de neconceput altădată. În 2009 Obama a fost criticat puternic de presa americană pentru că ar fi făcut o plecăciune în fata regelui Arabiei la Summitul „G20” de la Londra, iar mai apoi, că ar fi fost prea prietenos cu Hugo Chavez la summitul Americilor. În acelasi timp, s-a deteriorat însă, relatia lui cu Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, lucru evident mai ales după vizita de anul trecut la Washington a liderului evreu, când s-a spus că relatiile SUA-Israel au ajuns la cel mai jos nivel din ultimii 35 de ani.
Nici nu e de mirare, având în vedere că-n 2009 presedintele Obama a cerut răspicat Israelului (fiind la Cairo la momentul respectiv), să înghete politica de colonizare a teritoriilor arabe, mesaj primit cu furie la Tel-Aviv. “Islamul a fost întotdeauna o parte a povestii americane” a spus dânsul cu acest, cu acelasi prilej.
De ce ar alege însă liderul de la Casa Albă, slăbirea relatiilor traditionale cu Israelul? Un răspuns îl poate oferi evolutia societătii americane în ultimii ani. În 2008, sondajele de opinie relevau că 71% dintre americani doresc ca SUA să fie neutre în conflictul arabo-israelian, în timp ce alte sondaje arătau că majoritatea tinerilor americani de origine evreiască nici nu mai sunt interesati de soarta tării de bastină.
După venirea la putere, presedintele Obama s-a văzut prins între cerintele noii societăti americane si puternicul lobby evreiesc, cel care controlează masiv presa americană, Hollywoodul, dar si organizatii neguvernamentale de prestigiu si are o reprezentare în Congres de cca. 50 de alesi, mult peste cota firească a unei minorităti de 2%, precum cea evreiască. Nu e exclus ca situatia din Egipt să fie replica lui Obama la lobbyul evreiesc care îi face zile fripte.
În ultimul an, dl. Obama a fost „luat la întrebări” zdravăn în presă pe motiv de lipsă de viziune economică în timp de criza, i-a fost criticată principala realizare – reforma din sănătate s.a.m.d. Campania mediatică împotriva administratiei Obama este responsabilă în bună măsură, de spectaculoasa victorie a republicanilor în alegerile parlamentare din 2010, ceea ce a dus la schimbarea raportului de forte în Camera Reprezentantilor. Anul trecut, d-lui Obama i s-a sugerat, chiar de către politologi de prestigiu, să anunte că nu mai candidează la un nou mandat, pentru a slăbi presiunile adversarilor republicani si ale presei asupra sa si pentru a-i permite să se concentreze pe probleme interne ale Americii.
Interesant de remarcat este faptul că, potrivit site-ului Wikileaks, cele mai acerbe voci anti-Mubarak apartin unor militanti în care Washingtonul a pompat în ultimii ani, zeci de milioane de dolari, prin diverse ONG-uri. Ministrul egiptean pentru Cooperare internatională, Fayza Aboulnaga, ar fi cerut chiar într-o scrisoare adresată ambasadei SUA, ca USAID să înceteze finantarea a 10 organizatii de acest tip, pe motiv că nu s-au înregistrat corect ca ONG-uri. Iar legendarul El Baradei, mare sperantă a revoltatilor egipteni, a fost păstrat ani buni la sefia Agentiei Internationale pentru Energie Atomică, desi a fost suspectat c-a „tăinuit” date importante legate de preocupările Iranului lgate de armele nucleare.
Să se fi întors liderii de opinie sustinuti de americani împotriva acestora, sau dimpotrivă, semnalul activării le-a venit exact de la Washington?
Felul cum s-au derulat la noi evenimentele din decembrie 1989 vorbeste de la sine, sub acest aspect.
Revenind la actualitate, probabil că revolutia egiptenilor se va numi „Revolutia armată de catifea”, având în vedere că există un Consiliu Militar Suprem ce va conduce tara până la alegerile libere preconizate să se desfăsoare în luna septembrie, anul acesta.
“Assalamu alaikum wa rahmat ALLAH wa barakatuhu Egypt!” Pacea asupra voastră, milostivirea si binecuvântarea lui Allah în Egipt!
Mr. Obama says: “The people of egypt have spoken, the voices have been heard and Egypt will never be the same”.
Notă importantă Propun egiptenilor, cei care-s mai buni de mâini si de picioare, să treacă repede la întocmirea „dosarelor de revolutionari”. Nu de alta, dar vor avea mult de lucru cu atâtea materiale de pe internet, de la televiziuni, de pe retelele de socializare (Facebook, Twitter, Plurk, s.a.,), etc. Dacă au nevoie l-e dau si io câteva poze si poate o să am o sondă acolo, ca să nu mai stau la coadă la statia de benzină! 
